Tabăra Voroneţ
Facilităţi: cazare în căbănuţe (120 de locuri vara), grupuri sanitare, sală de mese, bucătărie, sală de sport, teren de fotbal (iluminare nocturnă), internet Wi-Fi.
Nou: începand cu anul 2011 oferim posibilitatea închirierii unei cabane cu 30 locuri pentru sezonul rece.
Activităţi: tiroliană , baschet, volei, fotbal, cursă cu obstacole , drumeţii, alpinism
Când ţi se face dor de a petrece câteva zile la munte, când nu mai suporţi frenezia obositoare a oraşului, când simţi că reclamele şi clădirile ţi-au invadat sufletul şi mintea, când îţi dai seama că a trecut ceva timp de când nu ai mai privit ultima oară pădurea şi cerul în toată splendoarea lui, atunci e momentul să alegi să vii la Voroneţ, pentru a fi “mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu”.
Taberele CRISTIA sunt organizate pentru a oferi tuturor participanţilor posibilitatea de a îşi face noi prieteni, de a avea parte de distracţie, sport, odihnă şi creştere spirituală, într-un minunat cadru natural.
La 7 km distanţă de la calea ferată, vezi intersecţie Gura Humorului spre Voroneţ mai jos în hartă
Cum sunt taberele CRISTIA?
“Decizii, prieteni, experienţe de care îmi voi aduce aminte toată viaţa. asta a însemnat tabăra Cristia pentru mine.
Mie îmi place să mă distrez într-un cadru fără prea multe reguli şi organizare dar tabăra asta mi-a schimbat părerea. Deşi totul era programat aproape cu minuţiozitate pot să spun că distracţia nu a lipsit ci a fost din belşug.
Eu aveam să fiu în echipa roşie [cea mai tare]. Am reuşit să învăţăm – în ciuda temperamentelor, plăcerilor individuale, naţionalităţi şi cultura fiecărui membru al echipei – să lucrăm, să cooperam şi să ne jucăm ca o echipă.
Jocurile şi concursurile nu au lipsit. Jocuri pentru destindere, campionate de fotbal, volei la care fiecare echipă vroia să câştige, masa de ping-pong, lunga tiroliană care te făcea să crezi că zbori, coşurile de bascket care erau mereu ocupate, jocurile de la capela de seară care ne făceau dureri abdominale de la râs, au făcut să ne simţim bine, să ne distrăm şi să ne bucurăm împreună. Bineînţeles că peisajul din jur, munţii înalţi care par că se răstoarnă pe noi, mirosul de brad, sunetul văii de lângă tabără şi pădurile atrăgătoare au fost fructificate din plin în drumeţiile noastre în care ne-am bucurat de creaţia lui Dumnezeu.
Pe lângă timpul bun şi distractiv pe care l-am avut, am plecat de acolo şi cu un greu bagaj spiritual. Şi acum ţin minte că am învăţat despre personaje biblice ca şi Iosif, Noe, Estera, Rut, Domnul Isus. cum au mers o milă în p.l.u.s. Ţin minte şi mărturii care le-am auzit, predici, timpul de laudă şi închinare când chiar simţeam prezenţa lui Dumnezeu. Dar ce m-a făcut să mă bucur şi mai mult au fost persoanele care s-au întors la Domnul în acea tabără.
Ţin minte ultima seară, sus pe deal lângă cruce, cum problemele, păcatele, îngrijorările au fost scrise pe bucăţi de hârtie, legate de un cui şi bătute în cruce. Mi-am lăsat şi eu acolo câteva poveri. Dumnezeu şi-a arătat puterea încă o dată şi în seara asta. Muzica de la vecini era aşa de tare încât Pavel Clipa abia se auzea când predica şi bineînţeles că satan se bucura de asta.
Repede am format un grup de lideri şi ne-am unit în rugăciune împotrivindu-ne celui rău, şi când a început Pavel a început să îi cheme pe tineri să-I slujească şi să-L iubească pe Cel ce a fost răstignit pentru noi – dar a înviat din morţi, Dumnezeu a răspuns la rugăciunile noastre luând curentul, si astfel muzica a încetat. Eram doar noi şi cerul. Cântece de bucurie se ridicau la cer şi cerul se bucura împreună cu noi.
Fă tot ce poţi să faci, lasă comoditatea şi lenea şi fă binele care îl poţi face şi nu-l lăsa pentru o altă zi. Şi de câte ori apare o ocazie să faci un bine – fă-l, cu o atitudine buna şi fără să comentezi – asta înseamnă să mergi o milă în plus.
Mi-e dor de tabăra Cristia?” !
Andrei Crişan, Arad
Tabăra de la Voroneţ din vara lui 2007.
A fost o experienţă extraordinară datorită faptului că m-am simţit folosit de Domnul în acele zile petrecute acolo, am simţit cum Domnul a lucrat în mine, la caracterul meu mai evidenţiat decât în alte perioade şi am avut ocazia de a lua parte la modul în care adolescenţi şi copii au fost schimbaţi în omul dinlăuntrul şi viaţa lor a prins un nou sens alături de Domnul.
Împreună cu Valentin, un prieten foarte bun din oraşul meu, am fost lideri la un grup de aproximativ 20 de copii.
Sentimentele care mă încearcă când îmi aduc aminte de săptămâna petrecută acolo sunt dintre cele mai plăcute începând chiar cu prima seară când am ajuns acolo şi a debutat totul printr-o mică întrunire a liderilor unde s-au discutat aspecte organizatorice.
Zilele care au urmat au fost pline de veselie (pentru copii), multe ocazii de a ma gândi la ce înseamnă de fapt “să conduci”, ce înseamnă să ai responsabilităţi, dar în acelaşi timp frumuseţea de a face acest lucru şi mulţumirea că acest lucru este bine primit înaintea Domnului.
Obişnuiesc ca toate lucrurile pe care le fac să le fac cu dragoste, dăruire şi să mă implic cu tot ce-mi stă la dispoziţie, acest lucru l-am făcut şi acum şi satisfacţia în urma fiecărei activităţi şi în acest moment, a amintirilor, e mare.
Prin ochii minţii revăd timpul de părtăşie pe care îl aveam în fiecare dimineaţă cu copiii, minunatele mese servite între copilaşi, jocurile desfăşurate împreună cu ei, în special cele care au menirea să-ţi ridice nivelul adrenalinei sau măcar să îţi dea o stare de plăcere neobişnuită, serile petrecute în părtaşia Cuvântului Scripturilor, drumeţia în care nu pot să nu o amintesc pe Debby care a participat intens la a-mi face timpul plăcut şi a-mi însenina fiecare dimineaţă prin plăcutul ei mod de a arăta că este copil, de prezenţa căruia nu te-ai dezlipi.
După o perioadă de câteva luni de zile, probabil că multe din experienţele şi momentele plăcute mi-au rămas vag în minte dar sunt lucruri de care îmi aduc aminte cu plăcere şi pentru care pot mulţumi Domnului. Concluzia care mă atinge în acest moment este că, taberele acestea, oamenii care sunt implicaţi în organizarea lor pe plan atât administrativ cât şi spiritual lucrează mult la caracterul copiilor şi cu precădere şi în vieţile celor implicaţi în plan spiritual.
Nu pot decât să mulţumesc Domnului pentru experienţa minunată de care am avut parte, pentru oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut şi pentru că a hotărât într-o oarecare măsură să mă facă şi pe mine de folos lucrării Lui. Îmi doresc şi cred că Dumnezeu va continua lucrarea aceasta pentru ca împărăţia cerurilor să fie vestită şi unora ca ei. Slăvit să fie Domnul nostru pentru lucrările Lui minunate!
Andrei Croitoru, Fălticeni